S-au descoperit cele mai vechi stele apărute vreodată. Ce înseamnă acest lucru pentru studierea universului

Oamenii de știință au reușit să întâlnească unele dintre cele mai vechi stele din galaxie cu o precizie fără precedent. Ei au combinat date din oscilațiile stelelor cu informații despre compoziția lor chimică.

Echipa, condusă de cercetători de la Universitatea din Birmingham, a studiat în jur de o sută de stele uriașe roșii și a reușit să determine că unele dintre acestea făceau parte inițial dintr-o galaxie satelit, numită Gaia-Enceladus, care s-a ciocnit cu Calea Lactee la începutul istoriei sale.

Rezultatele cercetării, publicate în Nature Astronomy, au dezvăluit că grupul de stele descoperite au toate vârste similare și sunt mai tinere decât majoritatea stelelor despre care se știe că și-au început “viața” în Calea Lactee. Acest lucru confirmă teoriile existente care sugerează că Calea Lactee începuse deja să formeze o fracțiune semnificativă din stelele sale atunci când a avut loc fuziunea cu Gaia-Enceladus.

În momentul coliziunii, Calea Lactee forma deja în mod eficient stele, dintre care majoritatea se află acum în discul său gros, una dintre cele două structuri asemănătoare unui disc care alcătuiesc galaxia.

Vârsta acestor stele ne dezvăluie mistere despre galaxia noastră

Josefina Montalbán, autorul principal al lucrării, a declarat: „Compoziția chimică, localizarea și mișcarea stelelor pe care le putem observa astăzi în Calea Lactee conțin informații prețioase despre originea lor. Pe măsură ce ne sporim cunoștințele despre cum și când s-au format aceste stele, putem începe să înțelegem mai bine modul în care fuziunea Gaia-Enceladus cu Calea Lactee a afectat evoluția galaxiei noastre”.

În calcule, echipa a încorporat date de asteroseismologie din satelitul Kepler, în combinație cu date de la instrumentele Gaia și APOGEE. Toate cele trei sunt configurate pentru a aduna date pentru cartografierea și caracterizarea stelelor din Calea Lactee.

Asteroseismologia este o tehnică relativ nouă, care măsoară frecvențele și amplitudinile relative ale modurilor naturale de oscilație ale stelelor. Acest lucru permite oamenilor de știință să adune informații despre dimensiunea și structura internă a stelei, ceea ce permite efectuarea unor estimări exacte ale vârstei acesteia.

În această cercetare, echipa a folosit informații despre modurile individuale de oscilație ale fiecărei stele, mai degrabă decât proprietățile medii ale pulsațiilor lor. De asemenea, aceștia au putut folosi asteroseimologia în combinație cu spectroscopia, care le-a permis să măsoare compozițiile chimice ale stelelor.

Coautorul studiului, Andrea Miglio de la Universitatea din Bologna a spus: „Am arătat potențialul imens al asteroseismologiei în combinație cu spectroscopia, pentru a oferi vârste relative pentru stele foarte vechi. Luate împreună, aceste măsurători contribuie la clarificarea primilor ani ai galaxiei noastre și promit un viitor luminos pentru arheoastronomia galactică”.